Sunt ochelaristă cu acte-n regulă

Sunt ochelaristă cu acte-n regulă

De ceva vreme – mai exact de când citesc mult – ochii mei sunt ușor rebeli și își cam fac de cap. Așa că după ce am fost la un control, medicul meu a decis că voi purta biciclete la scris, citit și calculator. Doamnelor și domnilor, sunt ochelaristă cu acte-n regulă și nu mi-e rușine cu acest lucru. Istoria mea cu aceste instrumente ajutătoare este lungă. Primii mei ochelari i-am primit când aveam vreo 9-10 ani, ochelari pe care i-am pierdut într-o drumeție pe ulițele satului. Apoi au venit alții care după puțin timp mi-au rămas mici. Știți, îmi

Filmele de duminică (I)

Filmele de duminică (I)

Pentru că nu am prea citit în ultima vreme dat fiind faptul că ochii mei fac figuri și sunt în așteptarea unei perechi de ochelari, am dat startul unui maraton de filme. Pe pagina de facebook am creat un album unde postez afișul filmelor pe care le-am văzut în anul curent. Din dorința de a vă povesti despre câteva filme și din lipsa de constanță în rubrica de cărți, am decis să scriu despre Filmele de duminică, rubrică în care voi povesti despre filmele pe care le-am văzut recent. Această rubrică va alterna cu cea de lectură și recenzii. Filmele de

Urăsc shopping-ul

Urăsc shopping-ul

Nu-s adepta alergatului prin magazine după haine. Nu-mi place să merg la shopping și mă înnebunește gândul că vine toamna și trebuie să dau o raită prin magazine să-mi iau una alta. Oricât de atipic pare pentru o femeie, urăsc shopping-ul și răbdarea mea într-un centru comercial tinde spre zero, uneori spre minus infinit. Când știu că am haine sau pantofi de cumpărat și îmi iau totuși inima în dinți să plec în aventura vieții, o fac rapid și fără durere (de picioare). Urăsc vânzătoarele care încearcă să-ți bage produsele lor pe gât. Mi se pare inutil să dai o

Lume paralelă – Grey’s Anatomy

Lume paralelă – Grey’s Anatomy

Scriam azi-noapte pe facebook și nu aș vrea să pierd nici acest video, nici ce am scris acolo. A fost o părere de moment, un implus. Poate că nu-i cel mai bun text, dar e unul pe care l-am simțit. Oricât de ciudat ar fi, sunt genul de persoană care simte la filme și la seriale. Câte sentimente a trezit în mine acest fenomen Grey’s Anatomy. Am plâns, am meditat, am învățat și am trăit cot la cot cu personajele din serial. Spuneți-mi obsedată dacă vreți, dar pur și simplu mi se pare genial. Nu e vorba doar despre ițele narative, ci

Speranța moare ultima – Rio 2016

Speranța moare ultima – Rio 2016

Cu sufletul la gură, am urmărit finalele pe aparate la gimnastică. Marian Drăgulescu și Cătălina Ponor au reprezentat România la această ediție a Jocurilor Olimpice. Au fost sigurii dintre ai noștri care s-au calificat. Se spune că speranța moare ultima și că ea te ajută să renaști din cenușă. Surprinzător pentru unii, această speranță a murit în momentul în care Marian s-a clasat pe locul 4 deși avea același punctaj ca și japonezul Kenzo Shirai. Diferența s-a făcut la execuție. Cătălina a fost crispată, temătoare și parcă toată maturitatea aia de care trebuia să dea dovadă s-a dus pe apa

Farmec – așa da!

Farmec – așa da!

Produsele Farmec există la noi în casă încă dinainte să-mi aduc aminte de mine. Primul produs cu care am avut contact a fost laptele de corp Doina pe care Oma mea încă îl folosește. Nu se desparte de mai bine de două decenii. Mi-a fost și mie de folos acest produs la o întâlnire cu un băiat acum câțiva ani. 😀 În fragedă adolescență erau la modă nuanțele de ojă cât mai turbate și îmi amintesc cum o secam pe maică-mea să-mi cumpere tot felul de culori pe care nu mi le-ar fi cumpărat nici în ruptul capului. Așa că,

Saltul de aur

Saltul de aur

Saltul de aur și extrem de multă muncă. Sunt doar câteva cuvinte care pot descrie ce s-a întâmplat azi-noapte la Rio. Sunt convinsă că nu vă spun nimic nou, iar dacă o fac vă bat obrazul și vă cer să citiți cu atenție rândurile de  mai jos. Am urmărit cu sufletul la gură meciurile de ieri. Primul cu USA, apoi semifinala cu Rusia și azi-noapte finala cu China. Stocmacul mi s-a strâns, iar inima mi s-a făcut cât un purice în momentul în care Ana a făcut acel salt și a atacat ”fără milă”. Da, poza aceasta a făcut înconjurul

Un burete, vă rog!

Un burete, vă rog!

Mă tot întreba o prietenă dragă cum poți șterge pe cineva din viața ta. Îmi cerea să-i dau un burete pentru a face să dispară momente, amintiri, oameni din viața ei așa cum ștergi creta de pe tablă. Nu i-am dat o soluție pentru că nu o am. Mie îmi este greu să o fac, nu cred că există o opțiune palpabilă pentru această problemă. M-am gândit de multe ori la această variantă – să iei un burete și să ștergi tot ceea ce vrei să scoți din viața ta. Adevărul este că ar fi atât de simplu și de elegant.

Oameni buni, vă mulțumesc!

Oameni buni, vă mulțumesc!

A fost o perioadă de tăcere aici pe blog, dar au fost zile în viața din offline. Sute de oameni, mii de emoții, zeci de mii de amintiri. Nu se compară nimic cu sentimentul unei munci care a adus roade. Nimic financiar doar împlinire sufletească și siguranța că oamenii sub forma lor cea mai pură încă există. Vă mulțumesc, oameni frumoși, că mi-ați arătat o cale mai bună și că împreună am ajutat cu un strop pacea între diferitele culturi. Mai multe în curând, mă întoc la munca de jos. 🙂

Social media & sharing icons powered by UltimatelySocial